stiu ca nu exista iubire...

nu mai plâng ca altă dată nici eu
nu mai fac zgomot deşi durerea e mută
aşa că am să dau de perete uşa sufletului meu
sunt intr-o competiţie cu nimeni !şi-am să apar in faţa destinului desculţă...
de mâine am să-ncep să-mi demontez destinul-
cât nu mai pot plânge să mi se pară un veac
pentru că tot mă întreb de ce-mpotriva iubirii
n-a inventat nimeni o buruiană de leac...
orice înfrângere te-mparte in două
suflet schingiuit şi de durere absent
tot ce atingi mă transformă în diamante cu o mie de feţe,
când îmi trag mai aproape trecutul de prezent...
azi o să-ţi scriu bilete de dragoste cu ochii
şi am să las în mine luminile aprinse
iubesc la fel de mult mestecenii şi plopii-
azi voi deschide toate uşile ce-au stat în mine închise...
sunt atâtea furtuni şi atâtea talazuri trăite...încât
izbesc uşa sufletului meu cu putere
nici pe mine nu mă găsesc înlăuntru-
aud dezvăluiri de suferinţă savurată
savurată... până la durere...
şi mai ştiu că nici din asta nu se prea moare!
într-un şuvoi de exaltare îmi vine să strig -trăiesc!
din când in când mă contrazic cu răsăritul de soare
ştiu că nu există iubire
ci numai oameni care iubesc...