eu te iubesc dar n-ai tu nici o vină,
au clipele-n trăiri blesteme resemnate!
am să-ţi plătesc cu ele, azi, tot ce se mai poate,
până-am să-nvăţ că ziua se termină…
că până şi iubirea are un sfârşit,
să-mi biciuiesc singurătatea cu tine?
cu fiecare minut să te renasc îmi vine,
din tot şi din toate numai eu am iubit…
laşi secole-n urmă, dureri şi prăpăd!
voi fi şi roată şi olar şi lut,
cât dorinţele mele mai sunt de durut,
eu… tot logodită cu tine mă văd…
e toamnă iar, o frunză-n mine sapă!
eu îţi iubesc îmbrătişarea ca pe-o tortură,
ostenită de fericire amestecată cu ură-
nu-s eu copacul tăiat ce-a uitat să mai cadă?
e ca un puf de păpădie prăbuşirea!
vrând azi să te uit, îmi smulg din carne spinii,
să dau ofrandă numele tău luminiinu
e un fel de renunţare, la tot ce mă doare, iubirea?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu