fata-n fata cu poetul (lui GH.Tomozei)

-Eu locuiesc o carte, tu una...
zăpada e mănuşa cu care-mi cauţi gura...
cu pietre umplu hamalii sacii
sângele uscat se transportă cu macii...
atât te-am iubit/că am plânsul tocit...
-Sunt atât de săracă/încât
nu pot plange decât c-o singură pereche de lacrima
măcar perechea asta de lacrimi să facă copii...
-Eu iubesc florile
de ele-s visat/nu vă temeţi de mine!sunt un biet crin... dezamorsat!
uneori absent...am trăit prea repede?am murit prea încet?am venit, am plecat din niciunde
că minutul meu de iubire a avut numai 59 de secunde...
în cealaltă secundă să mor...cum îţi spuneam
când se ciocnesc doi fluturi-ninge la ecuator!
-Totul stă din drum să te-ntoarne
cu acelaşi gest de iubire şi lacrimi tu locuiesti o carte/...eu un HĂU
mi se albeşte scheletul sub carne...
CÂND eu trec cu buzele, AZI,peste numele tău
ca peste şira spinării a unei frunze...