SI MAINE...ACEEASI ZI...

e-o lumina difuza de dat mai aproape
in tot ce traiesti-viata te-acuza
si nu mai poti spune ce ai de spus...
numai cuvantul se vrea o enigma
si o explozie ce -ti vine de sus...
cand am o zi buna si plina de slava
vine ceva de ma-nchide adanc in una bolnava...
si-mi tarai aripa stanga ca pe-o singura moarte permisa...
rosu pe alb sangerand prin zapada/traind o viata ucisa...
si-apar mii de ochi din senin,sa ma vada
cum se izbeste umbra de plopii ce stau sa cada..
cum imi ard ochii si palmele
cum caut raceala din zei
cum nu pot inainta si ma-ntreb
daca pasii -s ai mei...
si-mi caut ochiul de tine proscris
sa-mi ard asteptarea ce-mi vine
numai tu stii ce-i un rasfat compromis/in iubirea mea pentru tine...
parca nu te mai pot astepta
si-ncerc a nu stiu cata oara
sa ma arunc din mine pe mine afara...
ce jalnic tumult...dau din maini,vreau sa strig
vreau sa ies din mutenie?atat mai pot face,atat am putut!
sa ma ascund in sfintenie/cu al meu suflet durut...
sa-astept sa se schimbe ceva
intre a fi si a nu fi ?
dar ...ma intreb daca maine
nu-i iarasi ACEEASI ZI...