danseaza cu mine...

Dance with me Music by Maksim Mrvica - TANGO IN EBONY ;

http://www.trilulilu.ro/carmenviorica/f966efc7935133

Danseaza cu mine
Danseaza cu mine,danseaza,
Pasii ii stim,ii stim pe dinafara,
Stringe-ma-n brate,stringe-ma tare,
Pina ma doare.Vreau sa ma doara.
Zdrobeste-mi asteptarile de pieptul tau,
Sa ma preling lichida in amiaza
In palmele tale pe mijlocul meu,
Danseaza cu mine.Danseaza.
Dezbraca-ma de gindurile toate,
Exfoliaza-mi din iris orice privire
Si dezlipeste-mi sentimentele de trup
Ca pe un rod care-i prea greu
Pentru un ram atit de subtire,
Descheie-mi iubirea de la git,
Ca pe un nasture ce aiureaza,
Danseaza cu mine,danseaza.
Da-mi jos ruginita rotula
ce vint Imi rastoarna spre glezne
Si-nfipti pe jumatate in pamint,
Danseaza cu mine prin bezne.
Dezbraca-ma de soarta ca de un blestem,
Luminile din gene ude,bea-le,
Goleste-ma de cintul care mai pulseaza
Si desfrunzeste-ma de vise si petale,
Danseaza cu mine,danseaza.
Dezbraca-ma de tot ce sint,
Despride-mi din trup fiece raza
Si stoarce-ma de ploi si de cuvint
Dansind cu mine.Danseaza.
Aduna-mi din coapsa rodul nerodit
Fatal,prin tine,niciodata,
Si sa dansam.E tot ce conteaza.
Danseaza cu mine,danseaza.
Si-astfel,eliberata de toate si usoara,
Din miinile tale care-ncep sa ma doara,
Din palmele tale doar abur ramasa curind,
Respira-ma,sa ma asez in lutul tau
Ca intr-un giulgiu scump,dansind.

DRAGOSTE SAU ...NU

Vrei sa stii cand e dragoste si cand nu?

Palmele ti-au transpirat, inima-ti bate puternic, si rasuflarea ti s-a oprit in piept?

Nu e Dragoste, e Placere.

Nu poti sa-ti desprinzi ochii si mainile de pe cel drag, am dreptate?

Nu e Dragoste, e Pofta.

Il doresti pentru ca stii ca este acolo?

Nu e Dragoste, e Singuratate.

Esti acolo, pentru ca partenerul vrea sa fii?

Nu e Dragoste, e Loialitate.

Ii asculti confesiunile, deoarece nu vrei sa-l ranesti?

Nu e Dragoste, e Mila.

Esti acolo pentru ca te saruta si te tine de mana?

Nu e Dragoste, esti de neincredere.

Esti impreuna cu el doar pentru ca privirea lui/ei te face sa tresari un pic?

Nu e Dragoste, e Infatuare.

Ii ierti greselile pentru ca tii la el/ea? Nu e Dragoste, e Prietenie.

Ii spui ca el/ea este la ceea ce te gandesti toata ziua? Nu e Dragoste, e Minciuna.

Esti dispus sa dai lucrurile tale preferate pentru ca el/ea sa se simta bine?

Nu e Dragoste, e Caritate.

Inima ta e plina de durere atunci cand el/ea este trist/a?

DA- Atunci e Dragoste.

II accepti greselile pentru ca ele fac parte din felul ei/lui de a fi?

Atunci e Dragoste.

Plangi pentru durerea ei/lui chiar daca el/ea este puternic/a?

Atunci e Dragoste.

Ochii ei/lui iti vad adevarata inima, si iti atinge sufletul asa de adanc ca te doare?

DA,Atunci e Dragoste.

II vei da inima ta, viata ta, moartea ta?

Atunci e Dragoste.

Acum, daca Dragostea e dureroasa, si ne tortureaza, oare de ce Iubim?

De ce Dragostea este tot ce cautam in viata?

Aceasta durere, aceasta agonie, aceasta tortura? De ce?

caut noptile pictate cu buzele noastre...

caut noptile pictate cu buzele noastre

ce imagine clara...!

nu stiu daca nu cer prea mult sau cat o sa ma doara!?

astept in viata mea un inceput

ca un drum prin zapada facut...

mai am lacrimi albastre pe buze

umblu pe strazi cu inima jumatate afara

cu aripile prinse-n catuse

parca-as vrea sa-nvat cum se moare-n picioare...

astept...

in viata mea un inceput-

ca un drum prin zapada,

pentru mine facut...

VERIGHETA-un exercitiu de contemplatie-

Intotdeauna m-am intrebat de ce verigheta se poarta pe al patrulea deget.

Chinezii au o explicatie foarte frumoasa.

V-o spun si voua!

Se crede ca fiecare deget al mainii reprezinta persoanele din viata ta.

Degetul mare reprezinta parintii, aratatorul - fratii, mijlociul - pe tine insuti, inelarul reprezinta sufletul pereche si degetul mic - copiii.

Acum pune-ti mainile fata in fata, indoaie degetele mijlocii si lipeste-le, apoi apropie varfurile celorlalte degete. Incearca sa desparti degetele mari, care reprezinta parintii.

Vei putea pentru ca destinul parintilor nu este sa traiasca cu tine pentru tot restul vietii.

Te vor parasi mai devreme sau mai tarziu. Apropie din nou toate degetele si acum incearca sa desparti degetele aratatoare, care reprezinta fratii. Vei putea pentru ca destinul fratilor este sa-si creeze propria familie si sa-si traiasca propriile vieti.

Apropie din nou toate degetele si acum incearca sa desparti degetele mici, care reprezinta copiii.

Vei putea pentru ca copiii vor creste, se vor casatori si isi vor trai propria viata.

Apropie din nou toate degetele si acum incearca sa desparti inelarele, care reprezinta partenerul de viata. Dar... nu vei putea.

SINGURATATEA IN DOI

Pe cei doi ii leaga multe ...cu putin efort poti revigora orice relatie din primul minut de alunecare...atat femeia cat si barbatul e prins peste poate de stres,de multa grija,femeia munceste f. mult si are nevoie de atentie mai multa si intelegere...daca ea in timp ce da cu aspiratorul,face mancare sau alte treburi domestice EL se arata deranjat de zgomot si de prezenta ei ...tocmai golind bericile si privind la tv.si cand vrei sau ai de intrebat ceva esti sistuita ca tocmai se vorbeste de nu stiu ce...unde-i comunicarea si intelegere...???

Vii cu capsa pusa,te simti in propria casa ca -ntr-o tara straina,nu stii unde-ti sunt lucrurile,de unde sa iei aia,ailalta...astepti sa TI-s-aduca numai, va fi un afront adus celuilalt,e om si el si-asteapa sa fiti ''IMPREUNA'' in toate,si la muncile in gospodarie si la cresterea copiilor si in toate...Iar daca se ajunge in primul punct critic,i-ati sotul sau soata de mana si mergeti sa va certati intr-un loc public,nu va certati acasa niciodata,de exemplu la un restaurant!nu poti tipa,nu-l poti agresa pe celalalt(acasa,ai tigai,polonic si sigur o vaza de flori chiar in calea ta,,,cu care trebuie sa-ti stingi furia care te apuca pur si simplu si trebuie sa o arunci cu putere)in loc public nu poti spune cuvinte nici multe nici din alea de care-ti pare rau ca le-ai folosit..CEARTA IN SOAPTA are o incarcatura mai puternica,revolta ta e concentrata si ceea ce vrei sa spui e mai la obiect...va spuneti tot ce aveti pe suflet,va dati din carca lada cu rebuturi fiecare si...comandati ceva,incheiati discutia asta si...maine e o alta zi...Si mai e ceva de stiut f. bine de amandoi...dragostea e o candela care trebuie intretinuta de amandoi,daca nu pui uleiuri parfumate,daca nu intretii flacara inseamna ca atentia vine numai dintr-o parte si e alunecoasa refacerea suflului...E un pct de vedere...nu uitati sa-i faceti o mica bucurie celuilalt,nu uita sa spui un cuvant dragut si daca e unul din voi cu dracii pe el...lasa-l in pace,nu-l tot intreba ce are,nu faci decat sa intetesti o cearta...spune-i ceva bun si dispari din fata lui...Viata e si asa f. dura si grea ,dar noi oamenii avem un talent innascut de o face neagra si inaccesibila...poate ptr ca asteptam ceva deosebit de la impacare....se poate!aveti grija de cei de langa voi,invatati sa fiti prieteni in fiecare zi,glumiti de ce vi se-ntampla,bucurati-va de copii si de o masa impreuna...de o plimbare "duo "prin padure sau pe plaja facand un exercitiu simplu de...TACERE...veti vedea cine rezista mai mult-acel iubeste cel mai mult-(asa cum cel neinteles si care se teme ptr viata lui inseala primul!)Aveti grija de voi si de DRAGOSTE aveti grija...se prelinge pe sub usa ca un gel daca nu faceti nimic in relatia voastra si aveti dorinte absurde si astepti mereu de la celalalt sa faca numai EL primul pas...in dragoste si la razboi totul e permis...numai bine!Treceti la treaba chiar din acest moment....avem o singura viata......

PUTEREA UNEI VIRGULE...

In cadrul unui experiment sociologic, unei grupe de 50 de oameni in care erau in mod egal femei si barbati i s-a dat un text si insarcinarea sa aseze in cadrul acelui text o virgula. Textul era:

"Daca barbatul ar sti realmente valoarea pe care o are femeia ar merge in patru labe ."


Toti barbatii au asezat virgula dupa cuvantul "are".
Toate femeile au asezat virgula dupa cuvantul "femeia"

iubesti sau nu...mergi mai departe...

Cineva imi spunea odata ca nu poti iubi mult sau putin, ci doar poti spune simplu ca iubesti,

iar altcineva imi spunea ca rabdarea nu e ceva material, ea nu are inceput, nu are sfarsit si nici proprietati elastice.

Cred ca intre cele doua afirmatii exista o anumita similitudine si o completare in absolut e o stare de facto - cele doua notiuni exista prin ele insele si doar in cadrul renuntarii la sine.

Cu totii gresim la un moment dat in viata, cu toate astea a ne da batuti si a ne lasa ingeunchiati nu e un mod de a trai.

Trebuie sa ne ridicam sa privim soarta in fata cu incredere, sa spargem cu pumnii stransi pana la sange dintii stricati ai fricii de esec si sa o luam de la capat cu inima curata si zambitoare. Sa refuzam pana la asfixie a respira miasma imbatatoare si efervescenta a indemnului de a trai clipa de parca am fi fulgi fara putere in bataia seaca a vantului de toamna numai din frica de a ne dori ceva fiindca s-ar putea sa nu se implineasca.

Noi suntem Oameni, si Oameni fiind suntem la fel de mari ca si visele pe care le purtam. Putin ne dorim, putin primim.

Cei mai norocosi dintre noi raman sa construiasca esafodajul complicat si fragil al iubirii de zi cu zi, al dragostei neconditionate, al efluviului datator de viata al dorintei de a sfarsi impreuna.

TEAMA CARE NASTE MONSTRI...

Cel mai de temut monstru al sufletului nostrum si sursa nemultumirilor tuturor(nu mai spun al anxietatilor si bolilor de tot felul)este teama,frica de ceva.Te simti deodata derutat,ceva nu este in regula cu tine,intri in panica daca esti present la un eveniment care te umbreste,inima-ti palpita…e o stare care vine din exterior…nu mai poti actiona,nu mai poti lua o decizie,ti-e greu sa scoti vre-un cuvant…descoperi ca devii vulnerabil …uneori nici nu prea esti constient de starea care pune stapanire pe tine… Diferita de la om la om ,senzatia de teama are o intensitate proprie,dupa nivelul de excitabilitate a sistemului nostrum nervos,este si un joc al hormonilor care ne afecteazasi fizic,nu te mai poti concentra,transpiri,nu mai ai aer… Frica este o proiectie …nu este niciodata PREZENT.Da,teama are radacini adanci in trecutul nostrum,teama de intuneric,de singuratate ,teama de a nu fi parasit,de insuccese,si multe altele…sunt presiuni sau lupte care vin din afara, tocmai pentru a LE DUCE,NU DE A LE ABANDONA…cu noi si cu lumea…Propriile noastre trairi,emotii,ganduri au semnificatii unice,personale –semnificatii care ne ajuta sa ne apropiem sau sa ne indepartam de temerile sufletului. De tine tine ce alegi sa faci cu starile acestea,sa te plangi sau sa-ti provoci o stare de bine sau de rau…nu te lasa intimidat,spuneti in gand”sunt f. puternic”,”am trecut prin momente mai grele…”chiar sa alegi sa faci haz de necaz,uneori ajuta f. mult pentru ca iti indrepti atentia si concentrarea pe altceva …”Frica este neutralizata de blandete”au mai spus inteleptii vremurilor.Nu trebuie sa ramai agatat de copilarie sau de trecut sau de vreo suferinta anume,nu merita sa-ti risipesti energia chiar daca s-a demonstrate ca majoritatea problemelor pe care le avem in viata asta sunt legate de aceasta perioada… Din micile frici se pot naste marile anxietati asa ia fiinta nesiguranta si alte o mie de temeri,nu mai spun de lupta de a ascunde acest lucru ,sa fim luati drept niste oameni slabi….?(Gandeste cu glas tare,vorbeste despre ce ti se-ntampla,te vei simti mai bine!) Esecurile din viata noastra nu vor mai fi rezultatul propriului mod de a privi viata,orice energie negative trebuie scoasa inafara legilor noastre interioare… Ganditi-va la iubire,iubirea iti da putere,liniste si siguranta,incepe prin a te iubi pe tine mai mult ca sa poti lupta si spune mereu”temerile mele dispar daca sunt fericit” si faceti ceva pentru asta… Teama face parte din noi-cu totii trebuie sa invatam asta-si sa crezi in nemarginire,in oameni,in frumos si-n iubirea lui Dumnezeu!Cand esti cel mai linistit,pe deplin fericit si ai o stare de bine si nu te vei teme ca poti pierde aceasta stare -ai invins…!!!Teama este un mijloc de supravietuire a omului,nascuta din instinctual nostrum de conservare…priviti-o ca o forma de progres (stress) si nu ca un esec al sufletului…depinde mult de capacitatea fiecaruia de a se adapta…E un fel de furtuna frica,dar are si furtuna rolul ei…Fiecare din noi suntem tinuti in sclavie de tot felul de temeri ,odata infruntate scapam de propriile nostre angoase…numai prin lupta vom depasi acest stadiu inferior… Si-apoi,cu doua mii de ani in urma,Isus a dat un nume acestor neajunsuri-teama de ziua de maine,atat de actuala si azi…(ce vom mancaDespre toate acestea,(frica de lume,de oameni rai,de catastrofe,etc)se tot scrie dar vorbim atat de putin ,noi oamenii,de frica de Dumnezeu! Nu oare,peste toate acestea numai D-zeu este stapan? Cine spunea’’NU VA TEMETI!”?si Hristos nu s-a temut nici de oameni,nici de farisei,de Pilat,de Irod,de calai… Daca El a invins lumea,netemandu-se de moarte ,nu putem sa privim si noi viata altfel?sa VREM sa castigam toate bataliile care le mai avem de dus…!? Prima lupta trebuie dusa cu monstrul din noi,sa luptam cu noi insine…sa infruntam si sa depasim toate impulsurile ce duc la sentimente negative,la senzatia de vid interior(care duce la boala!) Cuvantul lui D-zeu este foarte limpede: cine “se teme”de D-zeu nu-I este teama de nimic… Iata inceputul adevaratei intelepciuni…

despre primavara ta...

Nu simtiti acum o nevoie psihica de a fi voi insiva prezenti la propria nastere!

Din toate partile vin semnalele fericirii-de la natura.Din voi insiva,din forta dirijata a sinelui nostru din tot ceea ce umple inima de pace si armonie... Iata un adevarat spectacol al vietii-incepe miracolul unical nasterii,al renasterii,aldezamortirii-numai primavara ne reaaminteste ca traim,ca inflorim,ca putem crea in noi bucuria de fiecare moment .

Primavara aduce acea seninatate a sufletului de care toti avem nevoie,ea bate din palme si te trezeste ca dintr-un somn in care am intrat inconstient. Treziti-va ca dintr-o hipnoza, ca mugurii,ca florile,cautati caldura soarelui in voi mai intai si apoi inafara voastra,invatati sa va bucurati tot mai mult...

Deschideti-va sufletul sa simtiti spectacolul,e un inceput in toate,nu uitati asta!Luati-o ca pe o vitamina de care aveti nevoie(stiati ca soarele contine vitamina D2?)Invatati sa daruiti,lasati-va rasfatati de ganduri frumoase si pozitive,iesiti in parcuri,colindati strazile si cautati verdele crud al padurilor.

Aduna amintiri care-ti fac placere,nu te mai crampona de iubirile pierdute,de o vorba rostita la intamplare,toate trec...in voi sta puterea,forta,rabdarea de a ne remonta,de a ierta,de a sprijini si a alungaorice durere!

Tot ce adunam frumos in sufletul nostru fortifica sistemul nervos si te te scoate din amorteala!Numai astfel ti se va opri inima din plans pentru ca travaliul acesta e unic,te scoate din orice gand de-ndoiala,tot ce cuprindeti ci ochii si cu inima,tot ce simtiti se transforma cu totul...

Rupeti orice cenzura,iubirile,sperantele,gandurile nu pot lupta cu noi noi asa cum,chiar daca ne place sau nu,primavara tot vine...si nu putem ori asta,unele lucruri chiar nu se pot schimba...e UN FEL DE EXTEMPORAL AL VIETII pe care trebuie sa-l trecem in fiecare an!

Fiti intelepti si acceptati tot ce vi se-ntampla,nu trebuie sa schimbati nimic!imbranziti-va cu multa intelegere,numai astfel mintea va urma aceleasi valori.

Pregatiti-va sufletul pentru pentru o cura de primavara,ea va ofera elementele vitale homeopatice foarte puternice pentru psihic.

Cumparati-va ceva nou,,cititi un roman de dragoste,cumparati-va o floare in ghiveci care sa infloreasca la voi acasa. Pastelati-va gandurile,scapati de cutia cu rebuturi,de neincrederi si coplesiri,invata in primavara asta sa-ti invingi temerile si sa construiesti ceva durabil! Cumparati-va o felicitare,adreseaza-o chiar tie,scrie tot ce vrei sa auzi,ureaza-ti tot ce doresti sa ti se-ntample,e o terapie care te ajuta sa vezi cat esti de unic si valoros...

Fiti pregatiti ca pentru o sarbatoare,asta tot timpul,dar mai ales in aceste zile de nou inceput...

cuvintele-s nervuri de frunze...

Cuvintele-s nervuri de frunze
de tine, de mine ascunse...

lacrimă din pleoapă-n pleoapă
dragoste din şoaptă-n şoaptă,

ochi ascuns de căprioară
în tăceri de niagară...

de ieri, de lacrimă,de dragoste
de cuvânt şi ardere clară,

stins-am mereu ce-a inceput să doară
de ieri, de lacrimă,de dragoste
a nu ştiu câta oară...

poeziei...

ceva din cântecul acela duios
îmi pune cuvântul la tâmplă în semn de armă –
poezia e o pasăre îngropată în os
şi tot ce ating cu carnea ei... mi se sfărmă!

simt o muzică albă în paşi...
ţin cuvântul la tâmplă în semn de armă,
cine-mi ascunde anii rămaşi!?
sufletul cui mi se ascunde în palmă?

simt propria-mi lacrimă îngropată în os
şi sângele plâns muţind deodată,
cineva mă chinuie în chip dureros,
cum numai cuvântul mă chinuia câteodată...

cantec dureros de toamna...

eu te iubesc dar n-ai tu nici o vină,
au clipele-n trăiri blesteme resemnate!
am să-ţi plătesc cu ele, azi, tot ce se mai poate,
până-am să-nvăţ că ziua se termină…

că până şi iubirea are un sfârşit,
să-mi biciuiesc singurătatea cu tine?
cu fiecare minut să te renasc îmi vine,
din tot şi din toate numai eu am iubit…

laşi secole-n urmă, dureri şi prăpăd!
voi fi şi roată şi olar şi lut,
cât dorinţele mele mai sunt de durut,
eu… tot logodită cu tine mă văd…

e toamnă iar, o frunză-n mine sapă!
eu îţi iubesc îmbrătişarea ca pe-o tortură,
ostenită de fericire amestecată cu ură-
nu-s eu copacul tăiat ce-a uitat să mai cadă?

e ca un puf de păpădie prăbuşirea!
vrând azi să te uit, îmi smulg din carne spinii,
să dau ofrandă numele tău luminiinu
e un fel de renunţare, la tot ce mă doare, iubirea?

stiu ca nu exista iubire...

nu mai plâng ca altă dată nici eu
nu mai fac zgomot deşi durerea e mută
aşa că am să dau de perete uşa sufletului meu
sunt intr-o competiţie cu nimeni !şi-am să apar in faţa destinului desculţă...
de mâine am să-ncep să-mi demontez destinul-
cât nu mai pot plânge să mi se pară un veac
pentru că tot mă întreb de ce-mpotriva iubirii
n-a inventat nimeni o buruiană de leac...
orice înfrângere te-mparte in două
suflet schingiuit şi de durere absent
tot ce atingi mă transformă în diamante cu o mie de feţe,
când îmi trag mai aproape trecutul de prezent...
azi o să-ţi scriu bilete de dragoste cu ochii
şi am să las în mine luminile aprinse
iubesc la fel de mult mestecenii şi plopii-
azi voi deschide toate uşile ce-au stat în mine închise...
sunt atâtea furtuni şi atâtea talazuri trăite...încât
izbesc uşa sufletului meu cu putere
nici pe mine nu mă găsesc înlăuntru-
aud dezvăluiri de suferinţă savurată
savurată... până la durere...
şi mai ştiu că nici din asta nu se prea moare!
într-un şuvoi de exaltare îmi vine să strig -trăiesc!
din când in când mă contrazic cu răsăritul de soare
ştiu că nu există iubire
ci numai oameni care iubesc...

exista un paradis in fiecare...

nimic nu te poate opri şi nimic nu te opreşte
să cauţi fericirea! E lânga tine, să ştii!
dumnezeu ţipă la noi că ne iubeşte,
iar noi inventăm despre EA teorii!
să-nvăţăm, chiar de azi, să ne iubim,
există-un paradis în fiecare,
trăim c-un scop precis - să scormonim,
să căutăm neîncetat în căutare...
fericirea e-n tine, opreşte-o din plâns şi alege
să faci din iubire şi din viaţa ei parte,
să fii iubit, să iubeşti, se-nţelege...
dar noi căutăm mereu prea departe!
dăm vina pe toţi, dar fericirea aşteaptă,
nu e la tine în gând, între toate şi tot?
între cer şi pământ, un altar se arată;
nu trăim, zi de zi, acelaşi complot...?
e un plâns neincetat fericirea sau un crez,
poate e concepută altfel, uitând că ne-aparţine -
dar nu fără bine şi rău,
nu fără zbatere şi fără dependenţa noastră de ruine...
aşa că... încetează cu orice acuză
vieţii tale că-i grea, că nu ştii să te-asculţi...
ai o mie de drepturi şi CHIAR nici o scuză,
cât suntem sub semnul plăcerii crescuţi...
e-o fericire omenească şi una divină -
în orice pasăre-nchisă în tine, se pare;
dacă fericirea n-are aripi, tu eşti de vină!
pentru că există un paradis în fiecare...

atat te-am iubit...

pe inimă mi-am scrijelit
cuvintele cu care te-am iubit
am ales cu grijă printre flori
cumintele fân cosit
prânzeşte-mi sângele,
ascute-mi o lamă de cuţit-
am scrijelit şi cu iarbă pe inima mea...
atât te-am iubit!

e o strategie pe termen lung fericirea...

ştiu să îmbrăţişez dar fără mâini
ştiu să cânt dar fără glas
dacă pe mine din mine m-aş smulge
şi tot mai pot scrie despre ce a rămas…
am cuvintele la degetul mic
ruinătoare durere intr-atâta răsfăţ -
e o strategie pe termen lung fericirea
de ea şi de tine, cuvânt mă agăţ…
între cuvânt şi mine-i iubirea
între mine şi tot un tumult!
e o formă de exorcizare poezia…
un travaliu pe care ţi-l doreşti tot mai mult!
sau poate e un chin în aducere?!
sau un canon între tot şi "a scrie"
e la mine-n cuvânt o înfrângere
sau doar un exerciţiu de supravieţuire…
poate un exod sau poate o spadă -
n-am ştiut niciodată mai mult să m-ascult
n-am fost copil şi n-am fost mamă
cuvintelor care m-au durut…
există aceleaşi hăţişuri închise-n aceleaşi dimineţi
vreau să mă transform din spectator
în actorul propriei vieţi…
închisă într-o temniţă fără zăbrele
te strig cuvânt!
neîntemniţată vreau să alerg spre caruselul copilăriei mele
în care nu m-am dat niciodată…
am cuvintele la degetul mic
ruinătoare durere într-atâta răsfăţ
e o strategie pe termen lung fericirea
de ea şi de tine, cuvânt… mă agăţ…

gustul toamnei...

port gustul tău
şi-al toamnei prin sărut,
mă uit la tine/fără să mă uit
ca să iert tot ce se poate ierta/într-un dor
picură-mi în sânge din frunze-un izvor!
să-mi fie de nuntă
şi de-o frunză gălbuie...
îmbrăţişează-mă cu-n sărut de gutuie...

dedicatie...

de o mie de vieti sta intre noi
o lama de foc subtire
sa ma ierti-smulge-ma din carne/si renaste-ma din noul
ce nu mai vine...
crengile-mi sunt indurerate
tu,daca iei copacul in brate...el mai cumplit se zbate...
cu o mie de maini trag de franghii
sa ma ierti!e un clopot in mine ce tace/tot de-o mie de vieti!
stii bine!ma catar de lumina,nu de tine!sa te iert nu mai pot...
intre noi aceeasi lama de foc subtire...
e ora cand inima-mi coboara-n prapastie...cu mine cu tot...

fata-n fata cu poetul (lui GH.Tomozei)

-Eu locuiesc o carte, tu una...
zăpada e mănuşa cu care-mi cauţi gura...
cu pietre umplu hamalii sacii
sângele uscat se transportă cu macii...
atât te-am iubit/că am plânsul tocit...
-Sunt atât de săracă/încât
nu pot plange decât c-o singură pereche de lacrima
măcar perechea asta de lacrimi să facă copii...
-Eu iubesc florile
de ele-s visat/nu vă temeţi de mine!sunt un biet crin... dezamorsat!
uneori absent...am trăit prea repede?am murit prea încet?am venit, am plecat din niciunde
că minutul meu de iubire a avut numai 59 de secunde...
în cealaltă secundă să mor...cum îţi spuneam
când se ciocnesc doi fluturi-ninge la ecuator!
-Totul stă din drum să te-ntoarne
cu acelaşi gest de iubire şi lacrimi tu locuiesti o carte/...eu un HĂU
mi se albeşte scheletul sub carne...
CÂND eu trec cu buzele, AZI,peste numele tău
ca peste şira spinării a unei frunze...

vara fierbinte...

pe sanii mei fierbinti
coc paine pentru vrabii...
cand dormi te privesc cum respiri
marindu-mi caldura...
anotimp fara contur,fara ingeri
nu stiu decat sa mangai
si sa-ti scriu poeme
cu gura...

SI MAINE...ACEEASI ZI...

e-o lumina difuza de dat mai aproape
in tot ce traiesti-viata te-acuza
si nu mai poti spune ce ai de spus...
numai cuvantul se vrea o enigma
si o explozie ce -ti vine de sus...
cand am o zi buna si plina de slava
vine ceva de ma-nchide adanc in una bolnava...
si-mi tarai aripa stanga ca pe-o singura moarte permisa...
rosu pe alb sangerand prin zapada/traind o viata ucisa...
si-apar mii de ochi din senin,sa ma vada
cum se izbeste umbra de plopii ce stau sa cada..
cum imi ard ochii si palmele
cum caut raceala din zei
cum nu pot inainta si ma-ntreb
daca pasii -s ai mei...
si-mi caut ochiul de tine proscris
sa-mi ard asteptarea ce-mi vine
numai tu stii ce-i un rasfat compromis/in iubirea mea pentru tine...
parca nu te mai pot astepta
si-ncerc a nu stiu cata oara
sa ma arunc din mine pe mine afara...
ce jalnic tumult...dau din maini,vreau sa strig
vreau sa ies din mutenie?atat mai pot face,atat am putut!
sa ma ascund in sfintenie/cu al meu suflet durut...
sa-astept sa se schimbe ceva
intre a fi si a nu fi ?
dar ...ma intreb daca maine
nu-i iarasi ACEEASI ZI...

port un cimitir in mine...

Sentimentele mele sunt ruină
Toate în mine au murit!
Oamenii dragi, părinţii
Copacii din faţa casei, casa…
Nici nu ştiu ce-am mai iubit
Dar port un cimitir în mine
şi el de sentimente rănit…
E întuneric ,iubitule, parca si-n soare
Ochiul meu sângerează şi doare
când Celălalt e de vulturi golit…

daca te voi pierde vreodata...

mă lepăd,m-am lepădat
de dorinţi obositoare!
de tine cu mine m-am impădat
cand... zâmbetul tău e un descântec
de suflet descătuşat
in lacrima mea otrăvitoare...
ce păcat!că nu ştiu se pare,de ce sufletul meu pierde mereu
in mine trăieşte-o fiinţă de aer
iubirea ei pentru tine e-un minereu,
a mea pentru tine un munte de sare...
şi când mi-e sufletul de tine prea plin
ştiu c-o să vină primaveri imbrăcate-n culoarea florii de in
dar tu-mi şopteşti de-o nebănuită lumină
ce-o să nască in noi intunericul
şi-acela străin!
acum abia ştiu ce niciodată n-am ştiut!
că dacă te voi pierde vreodată
e tot ce mai am de pierdut..!!!

te-am asteptat...

te-am aşteptat…!
sărut pe frunze uitat!
ascunsă-n făclii făcute din păsărite-am aşteptat!
cu sufletul dat nimănui…
fragedă legănarete-am aşteptat!
să-mi colorezi in roşu -amărui
sărutul şi anii şi…nedeclarata ta sărbătoare
dar ai uitat!
ascunsă in aceleaşi făclii- făcute din păsări-
sărut pe frunze gravat!

sfat bun pentru orice prieten...

Nu uita niciodata ca pielea se increteste,parul incarunteste,iar zilele se aduna in ani...
Dar ce e mai important se conserva ; forta si determinarea ta nu au varsta.
Spiritul tau e cel care indeparteaza panzele de paianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare. Cat timp traiesti simte-te viu.
Daca ti-e dor de ce faceai,fa-o din nou.
Nu te pierde printre fotografii ingalbenite de timp....
Mergi mai departe atunci cand toti se asteapta sa renunti .Nu lasa sa se toceasca taria pe care o ai in tine.Fa astfel ca in loc de mila ,sa impui respect. Cand nu mai poti sa alergi ia-o la pas.
Important este sa NU TE OPRESTI NICIODATA !!!