psihologul-un vindecator de suflete...

Psihologul poate fi vindecătorul de suflete, dar mai întâi de toate un educator. Aşa cum prin credinţă ne găsim liniştea, iertarea şi lumina, ştiinţa despre suflet contribuie la consolidarea stării de sănătate a psihicului. Suntem tot mai încurcaţi în emoţii nedefinite, ducem în spate poveri prea mari pentru noi, nu ne mai înţelegem unii cu alţii, ne întâlnim numai pentru a ne certa parcă sau pentru a ne răni. Nu mai ştim ce e bunătatea, uităm să mai dăruim o floare sau să fim buni. Copiii se plâng că sunt prea devreme acaparaţi de griji, abandonaţi de părinţi, alţii nici nu şi-au trăit copilăria, se sar etape importante din viaţă. Cine mai are răbdare cu ei? Împăcarea cu viaţa şi cu sinele nostru se-nvaţă în ani; la spectacolul vieţii participăm foarte devreme şi nu vine nimeni să ne arate cum să ne recăpătăm pacea interioară, cum să ne păstrăm echilibru interior şi ce facem când suntem încurcaţi în diferite tipuri de emoţii.
De aceea există psihologii, să te-nveţe să ai un răspuns emoţional pozitiv pentru tot ce ţi se-ntâmplă şi ne-nconjoară, să accepţi ce nu poţi schimba, să ştii să-ţi spui: „Dumnezeu nu-ţi dă ce-ţi doreşti, îţi dă ce-ţi trebuie“. Să învăţăm să nu ne mai plângem Dacă credinţa îţi dă liniştea şi te ajută să-ţi cunoşti înălţimile şi adâncimile sufleteşti, ca unitate privite, psihologia îţi localizează sufletul şi-ţi dă aripi spre cunoaştere. Psihologia te ajută să te accepţi aşa cum eşti, să te cunoşti mai bine, să te bucuri pentru ce ai, să nu dezvolţi pretenţii absurde şi să vrei să schimbi mereu ceva. Să nu ne mai rănim când suntem împreună şi să încetăm pentru totdeauna să ne lovim copiii. Un frumos aforism spune: „A înţelege totul înseamnă să ierţi totul“. Dacă învăţaţi să vă schimbaţi un pic atitudinea, să vă conectaţi la o stare mereu specială cu sinele, de acceptare şi credinţă, nu e totul pierdut. Nu vă mai plângeţi că viaţa v-a trântit uşa în nas, că nu sunteţi fericiţi. Fericirea e-n voi şi este forţa pe care Dumnezeu ne-o dăruieşte ca pe un cec în alb, chiar de la naştere. Trebuie operat pe sufletul nostru. Astfel vom reuşi să ţinem boala cât mai departe de noi, pentru că boala psihică naşte monştri. Vom învăţa împreună ce-nseamnă prietenia, iubirea, raţiunea, iertarea, respectul de sine, credinţa, speranţa şi încă o mie de lucruri. Omul pierde tot mai mult puterea de a iubi viaţa. Încărcaţi de întuneric suntem tot mai taciturni şi-ncordaţi, abătuţi şi neîncrezători; trăim şi suntem martori la tot felul de drame. Copiii se plâng că sunt devreme nefericiţi, părăsiţi sau plini de griji. Sunt anxioşi şi lipsiţi de energie, trăiesc fără copilărie, mutilaţi de durerile provocate de cei mari, unii devin adolescenţii care refuză să trăiască. Părinţii îşi urăsc copiii şi invers. De ce familia nu mai este un comandament al iubirii? De ce şcoala nu face decât să pregătească nişte fiinţe nefericite iar societatea ne poartă pe toţi spre nicăieri? Am uitat noi prea devreme valorile pe care le respectăm de mii de ani? Aveţi nevoie de un educator de suflete? Eu mă ofer să vă fiu acela, un fel de doctor fără de arginţi. Trebuie să ne ajute cineva să ne ridicăm şi să-nvăţăm că propria noastră gândire naşte realitatea şi nu invers, să ne rugăm mai mult dar înainte de toate, trebuie să-nvăţăm răbdarea, iubirea, iertarea şi nonviolenţa.
Vom răzbi, aveţi încredere, nu e totul pierdut. Aştept INTREBARILE voastre. Vă asigur de prietenia mea şi de confidenţialitate.
Viaţa este un spectacol de LUMINĂ , e unică şi trebuie trăită, dar nu oricum, ci... frumos, frumos (psihologdana@yahoo.com)