mă lepăd,m-am lepădat
de dorinţi obositoare!
de tine cu mine m-am impădat
cand... zâmbetul tău e un descântec
de suflet descătuşat
in lacrima mea otrăvitoare...
ce păcat!că nu ştiu se pare,de ce sufletul meu pierde mereu
in mine trăieşte-o fiinţă de aer
iubirea ei pentru tine e-un minereu,
a mea pentru tine un munte de sare...
şi când mi-e sufletul de tine prea plin
ştiu c-o să vină primaveri imbrăcate-n culoarea florii de in
dar tu-mi şopteşti de-o nebănuită lumină
ce-o să nască in noi intunericul
şi-acela străin!
acum abia ştiu ce niciodată n-am ştiut!
că dacă te voi pierde vreodată
e tot ce mai am de pierdut..!!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sa nu pierzi nici-o data,sa nu nu pierzi ce ti-e drag,caci durerea-n suflet nu e un pribeag,in suflet ti-se cuibareste shi cu ghiare otravite inima-ti raneste....
RăspundețiȘtergere